Semne și simptome
Există mai multe grade de severitate ale tulburării depresive (episod ușor, moderat sau sever), mai multe tipuri clasificate în funcție de succesiunea temporală a episoadelor (Episod depresiv sau Tulburare depresivă recurentă) precum și de asocierea cu episoade de manie sau hipomanie (ceea ce definește Tulburarea afectivă bipolară).
Depresia poate să apară începând cu perioada de sugar, dar cel mai frecvent se întâlnește la adolescenți. Caracteristica centrală este acea ,,dispoziție depresivă” care include:
- tristețe
- lipsa energiei și a motivației
- diminuarea sau absența plăcerii (în orice context)
Se pot asocia:
- agitație sau inhibiție psihomotorie – copilul sau adolescentul poate fi agitat, neliniștit, să vorbească mai mult decât de obicei, să facă tot timpul câte ceva sau din contră mai lent, apatic, cu discursul încetinit
- senzație de oboseală intensă sau de lipsa a energiei – pot apărea dificultăți în a-și realiza sarcinile pe care uneori anturajul le atribuie unor alte cauze (lene, delăsare, opoziționism) – este foarte importantă clarificarea acestui aspect împreună cu copilul, nu în conflict cu acesta
- gânduri negative și sentimente de vină, de devalorizare și de inferioritate legate de propria persoană – simte că existența/viața nu au rost, se simte incompetent, incapabil, o povară, este critic și exigent cu el însuși și își minimizează realizările, poate avea gânduri precum ,,Mai bine nu m-aș fi născut”, ,,Din cauza mea se întâmplă toate lucrurile rele” care sunt mai rar verbalizate, poate fi invidios pe ceilalți, refuză să încerce lucruri noi pentru că este convins că va eșua– este util să observăm atitudinea copilului față de sine și de ceilalți mai ales atunci când relatează un eveniment (ex. o situație din grupul de prieteni sau de la școală)
- dificultăți de concentrare a atenției și de a lua decizii
- gânduri legate de moarte și de suicid urmate sau nu de tentative suicidare – orice referire pe care copilul o face la moarte/suicid/auto-vătămare trebuie tratată cu maximă seriozitate și gestionată corespunzător, cât mai rapid, prin luarea unor măsuri de siguranță (supravegherea atentă și permanentă a copilului, eliminarea din mediul lui a oricăror mijloace prin care acesta se poate vătăma sau își poate produce moartea – ex. medicamente, cuțite, lame, foarfeci, sfori, curele) și accesarea serviciilor de sănătate mintală în regim de urgență (inclusiv prin solicitarea serviciului 112, prezentarea la camera de gardă – obligatoriu cât mai repede dacă este vorba de o tentativă suicidară, dar și în celelalte situații)
Datorită particularităților cognitive ce țin de fiecare etapă de dezvoltare, caracteristicile de mai sus pot să nu fie evidente, iar depresia să se manifeste sub alte forme în funcție de vârstă, precum:
- Anterior pubertății (vârsta de sub 10-11 ani pentru fete respectiv sub 11-12 ani pentru băieți):
1. Iritabilitate, crize de furie, opoziționism – copilul este greu de controlat, reacționează negativ și chiar ostil, se enervează foarte ușor din cauze nesemnificative
2. Afectul este reactiv – reușește să se înveselească pentru scurt timp în cadrul unor anumite activități care îi fac plăcere (ex. se joacă, este mângăiat de către părinți, primește un cadou)
3. Frecvent se asociază cu anxietate, probleme de comportament, ADHD.
- Adolescenți:
1. Iritabilitate, ostilitate, toleranță redusă la frustrare, izbucniri de furie – pare deranjat de oricine sau de orice se întâmplă în jurul lui, poate să declanșeze certuri aparent fără motiv
2. Afectul este reactiv – la fel ca și copiii, anumite activități sau experiențe îl pot relaxa sau înveseli – uneori descoperă singur acest lucru și inițiază un proces de explorare în acest sens singur sau în cadrul grupului din care face parte, existând riscul de apariție a comportamentelor cu risc crescut (ex. consum de substanțe, promiscuitate, sporturi extreme fără echipament, antrenament și un cadru corespunzător)
3. Hipersomnie (doarme foarte mult, peste 9 ore/zi) sau prea puțin, somnul este neodihnitor
4. Tulburări de alimentație – cel mai frecvent se poate observa apetitul crescut cu creștere în greutate
5. Simptome somatice
6. Sensibilitate crescută la respingere și la critică
7. Dificultăți de socializare și de menținere a relațiilor
Depresia se poate însoți sau poate însoți o serie de alte tulburări:
1. Tulburările anxioase – frecvent comorbide, se agravează una pe cealaltă
2. Tulburarea de hiperkinetică cu deficit atențional (ADHD) – poate apărea pe fondul dificultăților sociale, a respingerii de către ceilalți, simptomele cardinale ale ADHD (impulsivitatea, deficitul atențional, hiperactivitatea) se pot suprapune sau exacerba simptomele depresive
3. Tulburările de comportament – pot avea elemente comune, iar depresia să treacă neobservată inițial, sau depresia poate fi secundară acestora pe fondul sentimentului de inadecvare care apare ca o consecință a tulburărilor de comportament
4. Consumul de substanțe (include consumul de alcool, droguri) – depresia poate fi secundară consumului sau poate fi chiar cauza începerii acestuia care este folosit ca o metodă de a ,,face față” și de a ameliora simptomatologia depresivă, există și riscul unor tentative de automedicație cu anumite preparate care determină dependență și la care adolescenții au ajuns să aibă acces în mod foarte ușor (ex. Alprazolam)
5. Tulburări de alimentație (anorexia și bulimia nervoasă) - depresia se asociază frecvent cu acestea, în special la adolescenți, pe fondul tulburărilor de percepție corporală, stima de sine scăzută din depresie poate determina apariția sau accentuarea acestora în această formă, separat de apetitul modificat cu care depresia se asociază
6. Tulburarea de spectru autist – dificultățile constante și solicitante cu care acești copii se confruntă pot determina apariția depresiei
Cauze
Ca toate patologiile psihiatrice, depresia este cauzată de o interacțiune dintre genetica individuală și mediul de viață:
- riscul de a avea depresie este mai crescut pentru cei care au rude cu această suferință sau cu alte suferințe de natură psihiatrică
- factorii de mediu cei mai cunoscuți care pot favoriza apariția depresiei sunt existența unor experiențe negative de viață în copilărie (abuz, neglijare), conflicte sau probleme în cadrul familial (ex. alcoolism) sau social (bullying, discriminare sau respingere), existența unor afecțiuni cronice sau psihiatrice
- modul în care se structurează viitoarea personalitatea a copilului are de asemenea un rol important.
Timp pentru citire:
Articol revizuit de:
Strategii pentru părinți
1. Recunoașterea cât mai precoce a semnelor și contactarea unui specialist - datorită existenței riscului suicidar este necesară evaluarea psihiatrică a copilului într-un timp cât mai scurt de la suspicionarea sau identificarea simptomatologiei depresive. Trebuie avut în vedere faptul că deseori copiilor le este dificil să își comunice trăirile, mai ales dacă sunt negative și că adolescenții frecvent discută aceste probleme cu prietenii, nu cu părinții (există posibilitatea ca aceștia să se simtă o povară pentru părinți)
2. Fiți alături de copil – ajutați-l și încurajați-l pe parcursul recuperării, încercați să aveți activități plăcute cât mai des, monitorizați-i progresul, discutați cu el despre toate îngrijorările și căutați împreună soluții; chiar dacă în unele momente este iritabil și chiar vă respinge, faptul că părintele este preocupat de el în orice circumstanțe îi crează un sentiment de siguranță
3. Implementarea unor obiceiuri sănătoase și limitarea stresorilor – pe lângă măsurile terapeutice de specialitate (consiliere, psihoterapie, tratament medicamentos), este importantă stabilirea și încurajearea respectării unui orar de somn, a unui program de exerciții fizice (studiile arată că acestea contribuie la ameliorarea simptomatologiei depresive), a unei alimentații nutritive și adecvate vârstei; încercați să stabiliți împreună un program zilnic care să includă și activități plăcute și relaxante; lăudați fiecare reușită; gestionați conflictele familiale sau apelați la un profesionist pentru rezolvarea acestor situații (ex. terapeut de familie); evitați suprasolicitarea (atât a copilului cât și a Dvs)
4. ,,Construiți” răbdare – remiterea depresiei este un proces de durată (și peste 12 luni), copilul necesitând o atenție crescută în această perioadă; nu uitați de nevoile Dvs și în caz de nevoie, cereți ajutorul unui specialist pentru a vă ajuta să treceți alături de copil prin această perioadă
