Cauze comune ale fobiei școlare
Cauzele fobiei școlare sunt multiple și complexe. La baza acestei tulburări se află adesea o combinație de factori psihologici, sociali și biologici.
În primul rând, copiii cu o predispoziție la anxietate pot dezvolta cu ușurință teama față de mersul la școală. Această teamă este legată de separarea de familie sau de frica de a nu performa la nivelul așteptărilor. Anxietatea generalizată este frecvent asociată cu tulburări de somn, de alimentație și de comportament, iar refuzul școlar poate deveni o manifestare majoră a acestei anxietăți.
În al doilea rând, tensiunile de acasă, cum ar fi conflictele familiale sau problemele financiare, pot exacerba anxietatea copiilor, conducând la refuzul de a merge la școală. Stresorii sociali, precum hărțuirea, lipsa prietenilor sau provocările academice, pot accentua, de asemenea, sentimentele de nesiguranță și teamă.
De asemenea, schimbarea clasei, mutarea într-o altă școală sau chiar trecerea de la grădiniță la școală poate reprezenta un factor declanșator. Copiii mici au nevoie de stabilitate și, adesea, schimbările semnificative le provoacă anxietate și teamă.
Studiile arată că fobia școlară poate fi influențată de un istoric familial de tulburări de anxietate sau depresie. De asemenea, dezechilibrele chimice ale creierului, cum ar fi nivelurile de serotonină, pot contribui la dezvoltarea unei anxietăți intense legate de școală.
Cum se manifestă refuzul școlar?
Copiii cu fobie școlară tind să dezvolte simptome fizice, cum ar fi dureri de stomac, dureri de cap sau greață înainte de a pleca la școală. În cazuri severe, acești copii pot experimenta chiar și atacuri de panică. Un alt indiciu important este schimbarea comportamentului copilului. Aceștia devin retrași, iritabili și manifestă o lipsă de interes față de activitățile care altădată le făceau plăcere. Fobia școlară poate avea efecte pe termen lung asupra performanței academice și sociale a copilului, iar uneori necesită intervenție terapeutică.
Soluții pentru gestionarea fobiei școlare
Pentru a ajuta copiii să depășească frica de școală, o abordare multidisciplinară este esențială, incluzând implicarea psihologilor, profesorilor și a părinților.
- Terapia cognitiv-comportamentală – este una dintre cele mai eficiente metode de tratament pentru fobia școlară. Prin intermediul acestei terapii, copiii învață să identifice și să controleze gândurile negative asociate cu mersul la școală. CBT îi ajută să înțeleagă că gândurile lor anxioase nu sunt întotdeauna realiste și că pot gestiona frica.
- Susținerea emoțională din partea părinților și profesorilor – Comunicarea deschisă cu copilul este esențială. Părinții trebuie să asculte copilul și să-l sprijine emoțional fără a-l forța. Profesorii pot contribui la reducerea anxietății prin crearea unui mediu școlar sigur și prietenos.
- Stabilirea unor rutine constante – Rutina poate ajuta copilul să se simtă în siguranță și să aibă o perspectivă pozitivă asupra mersului la școală. Începerea dimineților într-un mod calm și oferirea de încurajări pot contribui la reducerea anxietății legate de plecarea la școală.
- Intervenția farmacologică – În cazurile severe de fobie școlară, poate fi recomandată intervenția farmacologică pentru a ajuta la reducerea simptomelor de anxietate. Totuși, aceasta este o opțiune pe termen scurt și trebuie combinată cu intervențiile terapeutice.
- Creșterea stimei de sine – Copiii cu refuz școlar au adesea o stimă de sine scăzută. Încurajarea copiilor și evidențierea reușitelor lor le pot oferi un sentiment de valoare personală, contribuind la reducerea anxietății.
De reținut
Fobia școlară este o tulburare complexă, dar prin înțelegere, suport și terapie, copiii pot învăța să facă față temerilor legate de școală. Părinții, profesorii și personalul medical au un rol fundamental în acest proces, oferindu-le copiilor mediul sigur și sprijinul de care au nevoie pentru a depăși această frică.
Timp pentru citire:
Articol revizuit de:
Bernstein GA, Layne AE, Egan EA, Tennison DM. School refusal: a psychotherapeutic intervention for children and adolescents. Child Psychiatry Hum Dev. 2005;36(2):141-153. doi:10.1007/s10578-005-3610-4
Heyne D, King NJ, Tonge BJ, Cooper H. School refusal: epidemiology and management. Paediatr Drugs. 2001;3(10):719-732. doi:10.2165/00128072-200103100-00004
Ingul JM, Nordahl HM. Anxiety as a risk factor for school absenteeism: what differentiates anxious school attenders from non-attenders? Ann Gen Psychiatry. 2013;12:25. doi:10.1186/1744-859X-12-25
- Jemal A, Siegel R, Xu J, Ward E. Cancer statistics, 2010. CA Cancer J Clin. 2010;60(5):277–300.
- Shapiro S, Venet W, Strax P, Venet L, Roeser R. Ten-to fourteen-year effect of screening on breast cancer mortality. J Natl Cancer Inst. 1982;69(2):349–355.
- Tabár L, Vitak B, Chen TH, et al. Swedish two-county trial: Impact of mammographic screening on breast cancer mortality during 3 decades. Radiology. 2011;260(3):658-663.
- Siegel RL, Miller KD, Jemal A. Cancer statistics, 2020. CA Cancer J Clin. 2020;70(1):7-30.