Schizofrenia și realitatea dincolo de stereotipuri - Ce înseamnă cu adevărat această afecțiune?

​​Schizofrenia este una dintre cele mai complexe și, în același timp, neînțelese tulburări mintale. Când auzim acest diagnostic, multe imagini distorsionate ne vin în minte – persoane care „aud voci”, care nu mai pot distinge realitatea de iluzii, oameni considerați „periculoși” sau „deconectați” de lumea din jur. Însă realitatea este mult mai complexă și, de cele mai multe ori, departe de stereotipurile promovate în filme sau în mass-media. Dincolo de mituri și prejudecăți, schizofrenia este o boală psihiatrică severă care afectează profund viața persoanei diagnosticate, dar și a celor apropiați. Cu toate acestea, datorită progreselor în psihiatrie și neuroștiințe, astăzi există soluții care pot ajuta pacienții să ducă o viață mai stabilă și mai funcțională. Este timpul să privim schizofrenia prin ochii științei și ai empatiei, nu ai fricii și stigmatizării.

Ce este schizofrenia?

Schizofrenia este o tulburare psihică cronică, caracterizată prin episoade de psihoză, afectarea gândirii și a percepției realității, simptome negative (apatie, lipsă de expresivitate emoțională, retragere socială) și dificultăți în menținerea unui trai funcțional.

Boala nu înseamnă „personalitate multiplă”, așa cum se crede adesea, și nici nu implică în mod necesar un comportament violent. Este o afecțiune care influențează percepția, emoțiile și gândirea unei persoane, făcând ca realitatea să devină distorsionată sau dificil de interpretat.

Simptomele schizofreniei sunt împărțite în trei mari categorii:

1. Simptome pozitive (se referă la prezența unor fenomene anormale)

  • Halucinații: perceperea unor sunete, voci, imagini sau senzații care nu sunt reale. Cele mai frecvente sunt halucinațiile auditive – persoanele cu schizofrenie pot auzi voci care le dau comenzi sau le critică.
  • Deliruri: convingeri false, greu de combătut cu argumente logice. De exemplu, pacientul poate crede că este urmărit, că are o misiune specială pe Pământ sau că gândurile îi sunt controlate de forțe externe.
  • Gândire dezorganizată: idei care nu au coerență, dificultăți în exprimare, trecerea bruscă de la un subiect la altul fără o legătură logică.
  • Comportament bizar: gesturi repetitive, mișcări neobișnuite sau chiar episoade de catatonie (stare de imobilitate, rigiditate).

2. Simptome negative (se referă la diminuarea sau pierderea unor funcții normale)

  • Pierderea expresivității emoționale: pacienții pot părea „reci” sau „indiferenți”, dar în realitate au dificultăți în exprimarea emoțiilor.
  • Apatie și lipsa motivației: activitățile de zi cu zi devin extrem de dificile, pacienții pierd interesul pentru lucrurile care înainte le făceau plăcere.
  • Retragere socială: izolarea, evitarea contactului cu familia și prietenii.
  • Dificultăți în vorbire: exprimarea devine vagă, lipsită de detalii, uneori chiar monosilabică.

3. Simptome cognitive

  • Afectarea memoriei de lucru: pacienții au dificultăți în a urmări o conversație sau în a-și aminti informații recente.
  • Probleme de concentrare: atenția este afectată, iar sarcinile simple pot deveni complicate.
  • Dificultăți în luarea deciziilor: procesarea informațiilor și planificarea devin provocări majore.

Ce cauzează schizofrenia?

Nu există o cauză unică a schizofreniei, ci mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni:

  • Factori genetici: Persoanele care au rude de gradul întâi cu schizofrenie prezintă un risc mai mare de a dezvolta această boală.
  • Dezechilibre neurochimice: Nivelurile anormale de dopamină și glutamat în creier joacă un rol important în apariția simptomelor.
  • Factori de mediu: Infecțiile materne în timpul sarcinii, stresul sever, traumele din copilărie sau consumul de droguri pot contribui la declanșarea bolii.
  • Anomalii ale structurilor cerebrale: Studiile imagistice au arătat diferențe la nivelul cortexului prefrontal și al hipocampului în cazul persoanelor cu schizofrenie.

Cum se tratează schizofrenia?

Deși schizofrenia nu are un „leac”, ea poate fi gestionată eficient cu ajutorul unui tratament personalizat, care include:1. Tratament medicamentosAntipsihoticele sunt principala categorie de medicamente utilizate în tratamentul schizofreniei. Acestea ajută la reducerea halucinațiilor și delirurilor, dar pot avea și efecte secundare, motiv pentru care trebuie administrate sub supraveghere medicală.2. Terapie psihosocială

  • Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): ajută pacienții să își înțeleagă mai bine simptomele și să dezvolte strategii pentru a le gestiona.
  • Reabilitarea socială și profesională: sprijină reintegrarea pacienților în comunitate și la locul de muncă.
  • Suportul familiei: educația celor apropiați este esențială pentru a crea un mediu stabil și înțelegător.
  • Stil de viață și suport pe termen lung: Pacienții diagnosticați cu schizofrenie pot beneficia de un stil de viață echilibrat, bazat pe o alimentație sănătoasă, activitate fizică și evitarea substanțelor psihoactive. Monitorizarea constantă și sprijinul specializat pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.

Schizofrenia și stigma socială

Una dintre cele mai mari provocări pentru persoanele cu schizofrenie este stigmatizarea. Multe dintre ele se confruntă cu discriminare, dificultăți în găsirea unui loc de muncă sau chiar cu excludere socială.Este esențial să înlocuim frica și prejudecățile cu empatie și informare corectă. Oamenii cu schizofrenie nu sunt „periculoși” sau „de neiubit”. Sunt oameni care au nevoie de sprijin, de tratament și de acceptare.

De reținut

Schizofrenia este o tulburare psihică severă, dar gestionabilă. Cu tratamentul potrivit, susținere emoțională și acces la resurse specializate, persoanele diagnosticate pot duce o viață echilibrată și pot avea un viitor mai bun. La Clinica Meridian, punem pe primul loc sănătatea neuro-psihiatrică și oferim consultații de psihiatrie pentru adulți și copii, atât în colaborare cu CAS, cât și în regim privat. Vă așteptăm cu drag să ne contactați pentru o consultație

Timp pentru citire:
5 minute
Articol revizuit de:
  1. Insel TR. Rethinking schizophrenia. Nature. 2010;468(7321):187-193.
  2. van Os J, Kapur S. Schizophrenia. Lancet. 2009;374(9690):635-645.
  3. Mueser KT, McGurk SR. Schizophrenia. Lancet. 2004;363(9426):2063-2072.
  4. Tandon R, Nasrallah HA, Keshavan MS. Schizophrenia, "just the facts" 4. Schizophr Res. 2009;110(1-3):1-23.