Anxietatea - Ce înseamnă și care este tratamentul?

Ce este anxietatea?

Anxietatea este definită ca teama fără obiect. Aceasta poate apărea în diferite contexte sociale și este caracterizată printr-o stare de neliniște sau agitație. Pot fi asociate și unele simptome, precum tahicardia și palpitațiile. De cele mai multe ori este generată de anumite evenimente stresante, precum luarea unei decizii.

În unele situații, anxietatea este benefică, dacă poate fi controlată. Manifestarea unei ușoare anxietăți are rolul de a impulsiona persoana și a o scoate din zona de confort pentru a-și atinge obiectivele. Însă, dacă simptomele nu pot fi controlate, sunt persistente și afectează desfășurarea activităților zilnice, atunci anxietatea este considerată o afecțiune.

‍

Manifestare Anxietate - Simptome și semne

Anxietatea se manifestă diferit în funcție de fiecare persoană. Simptomele nu sunt specifice și pot fi confundate cu alte patologii. De aceea, este important a observa contextele în care apar aceste manifestări și a consulta un medic pentru a exclude o afecțiune medicală.

Printre cele mai frecvente simptome fizice caracteristice anxietății se află:

• transpirația palmelor;
• senzația de amorțeală a membrelor;
• palpitații;
• tahicardie,
• respirație greoaie;
• senzația de gură uscată;
• stare de greață.
  

Persoanele care suferă de anxietate au frecvent ruminații cognitive, adică gânduri repetitive. Acestea au un caracter obsesiv și nu pot fi controlate. Persistența acestora determină apariția unor senzații de frică, de panică. Alte elemente specifice anxietății sunt reprezentate de:

• tulburări de somn (în special, dificultate în a adormi);
• coșmaruri.
  

Pentru ameliorarea simptomelor, persoanele care se confruntă cu anxietatea dezvoltă unele comportamente repetitive, pe care le realizează ca un ritual. Acestea au scopul de a crea o senzație de control, dar în realitate simptomele anxietății sunt încă prezente.

‍

Atacul de panică

Atacul de panică reprezintă un episod de anxietate, în care simptomele prezintă o intensitate crescută. Acestea pot apărea ca urmare a prezenței unui stimul sau spontan. Însă, de cele mai multe ori, atacul de panică are cauze bine definite, chiar dacă pacienții nu își dau seama inițial. 

Un atac de panică este un eveniment intens din punct de vedere emoțional. Cei care experimentează un astfel de episod susțin că simt:

• o frică exagerată;
• desfășurarea unui infarct miocardic;
• senzația de moarte iminentă.

Simptomele din cadrul unui atac de panică pot fi următoarele:

• transpirații;
• senzația de „nod în gât”; 
• senzația de sufocare;
• tahicardie;
• palpitații;
• dureri toracice (sunt considerate de pacienți a fi „dureri de inimă”);
• tremur;
• senzația de căldură sau de frig;
• eritem facial;
• dificultăți de respirație.

În medie, un atac de panică are o durată de aproximativ 10 minute. Însă, poate dura mai mult sau mai puțin, fiecare pacient experimentând diferit acest episod intens de anxietate.

‍

‍

‍

‍

‍

Atac de panică vs atac de anxietate - Există vreo diferență?

Atacul de panică și atacul de anxietate sunt două elemente caracteristice anxietății, însă acestea prezintă și unele diferențe. Atacul de panică semnifică un episod de intensitate crescută, dar care are o durată de câteva minute. Însă, atacul de anxietate reprezintă o perioadă a stării anxioase, caracterizată de multiple simptome, manifestate la o intensitate mai ridicată comparativ cu perioadele anterioare.

Debutul unui atac de anxietate se face treptat și de cele mai multe ori, apare în mod anticipativ. Astfel, persoana anxioasă știe sau estimează că umează un eveniment stresant, iar simptomele se intensifică. Spre deosebire de acesta, atacul de panică are un debut brusc și nu întotdeauna este cauzat de un factor specific. Însă, ambele situații scad calitatea vieții și împiedică desfășurarea normală a activităților cotidiene.

‍

Tipuri de anxietate

Anxietatea se poate manifesta în moduri variate. Acestea sunt determinate de:

• personalitatea individului;
• diferite cauze;
• traumele din trecut;
• experiențele de viață.
  

Fiecare persoană interpretează situațiile stresante în mod diferit. Prin urmare, simptomele pe care le manifestă vor avea unele particularități. Cunoașterea tipului de anxietate, dar și cauza acestuia este un element important în tratare.

‍

Anxietatea generalizată

Anxietatea generalizată are ca particularitate exprimarea unei griji și preocupări constante în legătură cu diferite situații ale vieții, fără o specificitate anume. Cauza apariției anxietății poate fi reprezentată de:

• starea de sănătate;
• locul de muncă;
• relațiile cu cei din jur;
• situația financiară;
• activitățile sociale.
  

Printre manifestările anxietății generalizate se află:

• oboseală;
• iritabilitate;
• tulburări de somn;
• scăderea capacității de concentrare;
• îngrijorare excesivă;
• senzația pierderii controlului;
• dificultate în a lua o pauza și a se relaxa.
  

Aceste senzații pot apărea atât la copii, cât și la adulți. Însă, este important a le conștientiza și a consulta un psiholog pentru sfaturi despre gestionarea acestora.

‍

Anxietatea socială

Anxietatea socială se manifestă ca urmare a existenței unei griji permanente despre:

• percepția celorlalți;
• dorința de a fi plăcut;
• teama de critică sau de respingere.
  

O persoană cu anxietate socială va evita:

• întâlnirile cu alți oameni;
• situațiile în care este în centrul atenției;
• să vorbească.
  

Aceste manifestări pot fi întâlnite și la copii, dar și la adulți. Caracteristicile acestui tip de anxietate fiind similare pentru orice persoană.

‍

Anxietatea de separare

Anxietatea de separare se manifestă printr-o stare de neliniște ce apare în momentul în care o persoană dragă pleacă. Aceasta este mai frecventă în rândul copiilor, dar poate fi prezentă și la adulți, fiind întâlnită la unele cupluri.

La copii, anxietatea de separare se manifestă prin:

• plâns;
• refuzul de a pleca sau de a lăsa cealaltă persoană să plece;
• crize de furie;
• coșmaruri;
• somatizarea evenimentului prin apariția durerii de stomac, a spatelui, a mușchilor.
  

Adulții percep anxietatea de separare diferit față de copii. Astfel, în cazul acestor sunt comune următoarele:

• teama de singurătate;
• grija că s-ar putea întâmpla ceva rău persoanei dragi;
• tendința de a urmări persoana dragă;
• scăderea capacității de concentrare;
• desfășurarea cu dificultate a activităților zilnice;
• somatizarea sub forma durerilor de stomac, spate, mușchi, stări de greață, vărsături;
• cefalee;
• insomnie;
• atacuri de panică.

‍

Anxietatea de performanță

Anxietatea de performanță este specifică copiilor și tinerilor. Poate apărea și la adulți, în special la cei care se află într-un mediu competitiv. Anxietatea de performanță reprezintă teama de eșec. Această teamă apare chiar dacă nu este obiectivă. 

Persoanele care prezintă anxietate de performanță tind să fie perfecționiste. Își stabilesc obiective nerealiste, ce nu pot fi realizate în perioada de timp alocată sau cu resursele deținute. Imposibilitatea atingerii obiectivelor impuse este ca o confirmare a prezenței eșecului, ceea ce va determina intensificarea anxietății.

‍

Tulburări și fobii asociate cu anxietatea

Anxietatea se poate asocia și cu diferite tulburări și fobii, însă este diferită de acestea. Tulburările prezintă unele dintre manifestările anxietății, însă acestea sunt prezente pentru o perioadă de cel puțin 6 luni. 

‍

Fobiile

Fobiile reprezintă o tulburare de anxietate caracterizată prin teama față de un obiect sau o situație anume. Spre deosebire de anxietate, acestea prezintă un obiect real. Simptomele experimentate de o persoană care prezintă fobii pot fi atât fizice, cât și emoționale. Este important de menționat că fobiile afectează desfășurarea activităților cotidiene. De aceea, este important a le trata.

Printre cele mai frecvente fobii întâlnite se află:

• agarofobia - teama de spații deschise și aglomerate;
• fobia socială - teama de diferite situații sociale, precum vorbitul în public;
• claustrofobia - teama de a fi în spații închise;
• acrofobia - teama de înălțimi;
• aerofobia - teama de zbor;
• zoofobia - teama de animale;
• arahnofobie - teama de păianjeni;
• ophidiofobia - teama de șerpi;
• brontofobia - teama de tunete.

‍

Tulburarea de panică / anxioasă

Tulburarea de panică face referire la o stare anxioasă și la apariția unor atacuri de panică repetate. Diferența dintre tulburarea de panică și cea de anxietate este dată de atacurile de panică. În tulburarea de anxietate, acestea nu sunt prezente. În ambele tipuri de tulburări, simptomele specifice anxietății se manifestă.

‍

Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD)

Tulburarea obsesiv-compulsivă debutează în majoritatea cazurilor înaintea vârstei de 20 ani, afectând în proporție egală bărbații și femeile. Această tulburare se manifestă prin:

• prezența unor gânduri persiste, dar nedorite;
• imposibilitatea de a controla gândurile;
• existența unor comportamente repetitive (compulsii);
• conștientizarea comportamentelor repetitive, dar imposibilitatea de a renunța la ele.
  

În cazul tulburării obsesiv-compulsive prezența obsesivă a gândurilor generează o puternică stare de anxietate. O metodă prin care o parte din anxietate este redusă constă în dezvoltarea compulsiilor. Însă, nici acestea nu pot fi controlate. Prin urmare, și ele devin o sursă de anxietate.

‍

Tuburarea post-traumatică (PTSD)

Tulburarea post-traumatică este specifică persoanelor care au suferit o traumă (abuz, violență, dezastre naturale). Este important de menționat că nu toate persoanele care au avut o traumă vor dezvolta tulburarea post-traumatică. Însă, când apare, simptomele acesteia încep a se manifestă după aproximativ o lună de la evenimentul traumatic. 

Printre simptomele specifice tulburării post-traumatice se află:

• amintiri repetate ale evenimentului traumatizant;
• sentimente negative în raport cu situația trăită;
• tulburări de somn;
• starea de vigilență împreună cu teamă de a nu se întâmpla ceva rău;
• evitarea situațiilor care pot avea legătură cu evenimentul trăit.
  

În cazul acestor persoane, anxietatea trăită de aceștia este destul de ridicată, ca urmare a prezenței repetate a gândurilor și a amintirilor legate de eveniment. Acestea sunt greu de controlat și pot genera diferite sentimente, precum: furie, iritabilitate, frică. 

‍

Ipohondria

Ipohondria reprezintă teama de a suferi de o boală. Persoanelor ipohondre le este teamă de ce s-ar putea întâmpla și reacționează exagerat chiar și la cele mai nesemnificative simptome pe care le resimt. În prezent, nu este cunoscută cauza acestei tulburări. 

Ceea ce se știe este că ipohondria este însoțită de o stare de anxietate față de boli. Aceasta împiedică funcționarea normală a persoanei în societate, dar și adoptarea unor comportamente „de siguranță”, precum spălatul excesiv pe mâini. 

‍

Diferența dintre frică și anxietate

Frica și anxietatea sunt două trăiri emoționale care prezintă unele manifestări comune. Însă, cauza apariției celor două trăiri emoționale diferă foarte mult. Spre exemplu, frica se referă la o trăire puternică de teamă față de un obiect real. Aceasta apare brusc și doar dacă obiectul sau situația respectivă este prezentă.

Spre deosebire de frică, anxietatea reprezintă o teamă față de un obiect imaginar sau o amenințare percepută, dar ireală. Poate apărea în situații stresante sau spontan.

‍

Diferența și legătura dintre depresie și anxietate

Depresia și anxietatea sunt două afecțiuni care prezintă manifestări diferite. Însă în multe situații, cauza este aceeași, stresul. În funcție de percepția fiecărei persoane a evenimentelor stresante din viața sa, aceasta poate dezvolta depresie sau anxietate. Studiile au demonstrat o scădere a concentrației de dopamină în ambele situații.

Cu toate acestea, diferențele dintre cele două sunt destul de evidente, mai ales în ceea ce privește trăirile pacienților. Dacă în depresie, gândurile au un caracter negativ, în anxietate, acestea sunt repetitive și produc neliniște. Trăsătura predominantă a depresiei este tristețea, dar pentru anxietate, caracteristica principală este reprezentată de teamă.

‍

De ce apare anxietatea? Cauze

Motivele pentru care apare anxietatea nu sunt pe deplin cunoscute. Însă, se estimează că responsabile pentru anxietate sunt:

• trăirea unor situații stresante pentru o perioadă lungă de timp;
• experimentarea unei traume;
• tulburări în secreția neurotransmițătorilor;
• factorii de mediu;
• factorii genetici.

‍

Anxietatea la locul de muncă

Anxietatea la locul de muncă este frecvent întâlnită. Cauzele pentru care aceasta apare sunt următoarele:

• situații stresante;
• necesitatea respectării unor termene limită scurte;
• probleme financiare;
• încredere în sine scăzută;

‍

Anxietatea în sarcină

Sarcina este o perioadă în care în organismul femeii se produc o multitudine de modificări hormonale. Acestea au capacitatea de a schimba starea emoțională și trăirile viitoarei mămici.

Printre alte cauze ale anxietății în sarcină se află:

• prezența unor simptome noi specifice sarcinii;
• temerile inoculate de diferite persoane;
• istoricul medical al familiei.

‍

Anxietatea și somnul

Tulburările de somn (insomniile) sunt frecvente în rândul persoanelor cu anxietate. Cele mai multe prezintă dificultăți în a adormi ca urmare a prezenței gândurilor repetitive, a sentimentului de neliniște și de agitație. Îngrijorarea excesivă poate determina și treziri repetate pe timpul nopții, asociate des cu dificultăți în a readormi. 

‍

Anxietatea la copii și adolescenți

Studiile au arătat că aproximativ 10% dintre copii și adolescenți prezintă anxietate. Cauzele frecvente pentru apariția anxietății sunt:

• schimbările hormonale;
• privarea de somn;
• decesul unui membru al familiei;
• schimbarea școlii;
• dorința de a îndeplini expectațiile părinților legate de performanțele școlare;
• abuzul acasă sau la școală;
• consumul de alcool sau droguri;
• factorii genetici;
• imitarea comportamentului adulților.
  

De cele mai multe ori, recunoașterea simptomelor specifice anxietății la copii poate fi dificil de realizat de către părinți. Chiar dacă simptomele nu sunt specifice, o atentă observare a comportamentului tânărului reprezintă un indiciu semnificativ. Adesea, simptomele prezentate sunt:

• neliniște;
• iritabilitate;
• scăderea energiei;
• tulburări de somn;
• coșmaruri frecvente;
• palpitații;
• cefalee;
• respirație dificilă;
• stări de greață;
• vărsături;
• performanțe scăzute la școală;
• izolare socială.
  

În cazul în care părinții observă unele dintre simptomele prezentate, este important a comunica deschis cu tânărul, a-l susține și sprijini. De asemenea, intervenția unui psiholog poate fi necesară. Acesta îl va ajuta să gestioneze situațiile stresante și să aplice tehnici care să-i reducă neplăcerile. 

‍

Diagnostic și teste de anxietate

Diagnosticul de anxietate se poate pune de către psihiatru sau de psiholog. Aceștia realizează un interviu clinic cu pacientul, din care doresc să afle:

• simptomele prezente;
• durata simptomelor;
• contextele în care apar;
• situațiile stresante trăite în ultima perioadă;
• informații despre relațiile cu membrii familiei, cu prietenii.
  

Pentru confirmarea anxietății pot fi utilizate anumite teste psihologice, precum testul Hamilton. Însă, este important de menționat că interpretarea se face de către un psiholog. Acesta va emite un diagnostic în funcție de rezultatul testului, durata simptomelor, starea pacientului și gradul în care anxietate îi influențează viața de zi cu zi. 

În mediul online există o multitudine de teste pentru anxietate. Însă, acestea nu reprezintă un instrument de diagnostic valid. Așadar, nu este recomandat a stabili de unul singur un diagnostic pe baza acestora. Este recomandat a merge la un psiholog sau psihoterapeut pentru stabilirea diagnosticului și realizarea planificării terapeutice.

‍

Tratament Anxietate - Poți să scapi de anxietate?

Planul terapeutic pentru anxietate se stabilește în funcție de gravitatea simptomelor. În situația în care manifestările prezintă intensitate ușoară sau moderată este indicat a merge la un psiholog specializat în terapii cognitiv-comportamentale. 

În cazurile severe, unii specialiști recomandă și tratamentul medicamentos, suplimentar față de terapia cognitiv-comportamentală. 

‍

Psihoterapia pentru anxietate

Cea mai eficientă formă de terapie pentru anxietate, dar și pentru atacurile de panică este terapia cognitiv-comportamentală. Acest tip de terapie a fost studiat, iar rezultatele ședințelor susțin reducerea și ameliorarea simptomelor, aspect care se menține pe perioade lungi de timp. În cadrul ședințelor, psihologul determină care este cauza apariției anxietății și învață pacientul să utilizeze diferite tehnici pentru a gestiona situațiile cu care se confruntă.

‍

Consult psihiatric și tratament medicamentos

În cadrul consultului psihiatric se stabilește diagnosticul de anxietate. Dacă simptomele sunt severe se va recomanda tratament medicamentos. Principalele clase de medicamente utilizate sunt:

• benzodiazepinele - scad sentimentul de teamă;
• antidepresivele - îmbunătățesc dispoziția;
• beta-blocantele - ameliorează unele simptome fizice.
  

Aceste medicamente contribuie la o ameliorare mai rapidă a simptomelor, ceea ce determină o creștere substanțială a calității vieții pacientului. Este important a realiza simultan și ședințe de terapie cu un psiholog, deoarece tratamentul are efect doar asupra simptomelor, nu și asupra cauzei. Studiile au demonstrat că îmbinarea tratamentului medicamentos cu terapie conduce la rezultate benefice și de durată pentru pacient.

Tehnici de relaxare a anxietății

Tehnicile de relaxare au rolul de a ameliora simptomele și starea de neliniște. Majoritatea dintre acestea pot fi utilizate aproape oricând, în orice context social. Există mai multe tipuri de tehnici de relaxare, iar utilizarea acestora se face în funcție de fiecare pacient. Psihologul îl învață pe pacient care sunt etapele acestor tehnici și cum să le folosească.

Tehnicile de relaxare contribuie la:

• dispariția palpitațiilor;
• reducerea tensiunii musculare;
• scăderea nivelului de stres;
• stimularea unui sentiment de bine, de fericire.

‍

Obiceiuri sănătoase și relaxante

Ameliorarea simptomelor date de anxietate se poate face și prin schimbarea stilului de viață. Dintre obiceiurile care s-au dovedit a fi eficiente pentru reducerea anxietății se află:

• alimentația echilibrată nutrițional;
• efectuarea exercițiilor fizice (plimbări în natură, yoga);
• ieșirile cu prietenii;
• practicarea artelor (pictură, muzică).

‍

Este recomandat tratamentul naturist pentru anxietate?

Tratamentul naturist poate ajuta la o ușoară ameliorare a simptomelor. Însă, acesta nu rezolvă cauza apariției anxietății. Pentru aceasta, este important a merge periodic la ședințe de terapie, până la ameliorarea simptomelor. 

Cu toate acestea, unele suplimente pot aduce un sentiment de bine, ce poate ajuta la reducerea anxietății. Printre acestea se află:

• valeriana;
• lavanda;
• passiflora.

‍

Anxietate netratată - Complicații

Anxietatea poate conduce la apariția unor complicații, dacă este lăsată netratată. Printre cele mai frecvente se află:

• depresia;
• somatizarea (apariția unor boli în absența unor cauze medicale);
• abuzul de alcool sau droguri.

Aceste complicații pot fi evitate dacă este consultat un psiholog, un psihiatru, care să instituie tratamentul corespunzător.

‍

Prevenția anxietății - Recomandări

Anxietatea nu poate fi prevenită complet, dar implementarea anumitor obiceiuri îi poate reduce riscul. Printre cele mai eficiente măsuri se află:

• evitarea situațiilor stresante;
• adoptarea unui stil de viață sănătos;
• efectuarea exercițiilor fizice;
• realizarea unor ședințe de dezvoltare personală (cresc încrederea în propria persoană și sunt învățate tehnici de gestionare a stresului).

‍